Pentru multe atlete, echilibrul dintre performanță și greutate este unul extrem de sensibil, mai ales în sporturile care solicită un corp suplu. De aceea, pe drumul spre succes, unele sportive riscă să dezvolte comportamente prin care își pun în pericol sănătatea.
Triada atletelor este un sindrom care apare la fetele și femeile foarte active fizic, practicate ale unui sport la nivel de performanță sau amator și care implică 3 elemente:
- Cantitate inadecvată de energie pentru a asigura starea de sănătate și activitățile fizice
- Disfuncții ale ciclului menstrual
- Densitate minerală osoasă scăzută
Atletele pot prezenta una sau mai multe dintre aceste componente ale Triadei, iar sindromul se manifestă în diferite grade, tulburările fiind mai serioase sau mai ușoare, de la caz la caz.
Sportivele care se supraantrenează din dorința de a performa sacrifică adesea obiceiurile alimentare sănătoase sau sunt afectate de o imagine distorsionată asupra propriului corp. Ele ajung să dezvolte comportamente alimentare nocive, care contribuie la întreruperea proceselor hormonale necesare pentru o menstruație regulată. Strâns legată de aceasta este și menținerea sănătății oaselor, iar în absența ei, densitatea minerală osoasă se deteriorează și crește riscul de fracturi de stres.
Modelul Triadei este reprezentat grafic printr-o diagramă ce ilustrează legătura dintre energia disponibilă scăzută (afectată de tulburările alimentare), procesele hormonale (cicluri menstruale neregulate sau absența lor) și densitatea minerală osoasă scăzută (care duce la fracturi de stres).
În anii 1970, cercetătorii au observat o frecvență ridicată a amenoreei (lipsa menstruației) la balerine, concomitent cu un risc crescut de fracturi de stres în partea inferioară a picioarelor acestora. Odată cu creșterea numărului de femei care au început să practice sport la nivel de elită, fenomenul a devenit tot mai vizibil.
Sindromul a fost definit în anul 1992 de către American College of Sports Medicine, după ce mai mulți experți au constatat în rândul atletelor adolescente și adulte frecvența acestor trei elemente, care sunt conectate și pot cauza în timp accidentări și probleme grave de sănătate.
În 2014, Comitetul Internațional Olimpic a lansat un raport numit Beyond the Female Athlete Triad – Relative Energy Deficiency in Sport (RED-S), care actualiza datele științifice despre triadă, dar avansa și o posibilă versiune a acestui sindrom în rândul atleților bărbați, deși studiile sunt mult mai puține în cazul acestora.
Cantitate inadecvată de energie pentru a susține funcțiile organismului
Până la 70% din atleții de elită (bărbați și femei) care concurează în sporturi de contact, unde greutatea este importantă, țin diete restrictive și au comportamente alimentare uneori extreme pentru a atinge un anumit număr de kilograme înainte de competiții – mănâncă prea puțin sau necorespunzător nutrițional, exclud anumite grupe alimentare etc.
Atletele au un risc ridicat de a dezvolta o tulburare alimentară, din care derivă probleme de sănătate, având în vedere natura sporturilor practicate. Prevalența tulburărilor alimentare clinice la atletele de top variază de la 16 la 47%, conform mai multor cercetări (în funcție de tipul de sport practicat, metodele de studiu folosite, intensitatea și vârsta atletelor etc). În comparație, în rândul populației generale, aceasta este de 0,5-10%.
Tulburările alimentare în comunitatea atletică acoperă un spectru foarte variat. În cazul Triadei, poate fi vorba pur și simplu de faptul că nevoile nutriționale ale sp
ortivei nu sunt satisfăcute de dieta sa, fără să implice neapărat mâncat dezordonat, compulsiv sau distorsiuni ale imaginii corporale, ca în cazul anorexiei sau bulimiei. Deși pare că mănâncă mult, sportiva consumă în realitate un număr prea mic de calorii față de necesarul său zilnic.
Scăderea energiei disponibile poate avea consecințe serioase și provoacă deficiențe nutriționale, deoarece multe dintre atlete își limitează aportul de proteine, carbohidrați sau grăsimi și cresc aportul de fibre. O deficiență de micronutrienți, în special aminoacizi esențiali și acizi grași, poate afecta capacitatea organismului de a menține oasele sănătoase, de a dezvolta masa musculată, de a reface țesuturile afectate și de a se recupera după o accidentare.
Disfuncții ale ciclului menstrual
Femeile care practică sporturi ce pun accent pe forma estetică a corpului sau pe greutatea scăzută (balet, dans sportiv, alergare) se confruntă cu amenoree în proporție de 69%, în comparație cu 2-5% la populația generală feminină.
Potrivit unui studiu, iregularitatea menstruațiilor crește riscul de fracturi de stres, atletele amenoreice având un risc de 2 până la 4 ori mai mare de a se confrunta cu aceste accidentări decât cele care au menstruație normală.
Densitate minerală osoasă scăzută
O densitate minerală osoasă redusă pune de asemenea în pericol sănătatea atletelor, crescând riscul de osteoporoză. Chiar dacă efectele pot să nu apară imediat, demineralizarea scheletică se poate dezvolta lent în timp. La adulți, o scădere de 10% a densității osoase este asociată cu o creștere de 2 până la 3 ori a riscului de fracturi. În funcție de vârsta atletei, de durata sindromului și de timpul de recuperare, densitatea osoasă se poate stabiliza și chiar îmbunătăți, însă poate să nu ajungă neapărat la valorile normale ale vârstei.
Efecte ale Triadei atletelor asupra sănătății și performanței
- Deficiențe nutriționale (inclusiv anemie)
- Oboseală cronică
- Creșterea riscului de infecții și îmbolnăviri
- Reducerea forței musculare
- Afectarea structurii osoase și creșterea riscului de osteoporoză
- Reducerea performanțelor fizice
- Creșterea riscului de accidentare
- Afectarea funcțiilor cognitive
- Risc de infertilitatedin cauza disfuncțiilor menstruale
- Scăderea capacității de concentrare și de coordonare
- Iritabilitate
- Stres
- Anxietate
- Depresie
Triada atletelor – tratament și prevenție
În mare parte, efectele triadei atletelor sunt reversibile, dar este important ca sindromul să fie detectat cât mai repede, pentru a se interveni și a preveni apariția complicațiilor.
Ar trebui să ridice un semn de întrebare:
- Simptome fizice: pierdere semnificativă în greutate, deshidratare, crampe musculare, oboseală și slăbiciune frecvente.
- Semne psihologice: atleta consideră că trebuie să slăbească, deși are o greutate normală sau este subponderală, anxietate și/ sau depresie, dificultăți de concentrare, preocuparea excesivă față de alimentație și de propria greutate.
Factorii de risc pentru sindromul Triada atletelor
- Reducerea exagerată a aportului caloric sau excluderea anumitor categorii de alimente (carne, lactate etc.)
- Istoric de amenoree sau menstruații neregulate
- Fracturi de stres
- Accidentări recurente, care nu se vindecă
- Începerea antrenamentelor specifice la vârste mici
- Supraantrenamentul
- Practicarea unor sporturi care valorizează o anume formă a corpului – dans sportiv, patinaj artistic, alergare, gimnastică, sărituri în apă etc.
- Factori de personalitate, ca perfecționismul dus la extrem
- Fluctuații mari de gre
- utate
- Presiunea de a slăbi
- Comentarii negative cu privire la alimentație sau greutate de la părinți, antrenori sau colegi.
Asigurarea optimă a necesarului energetic printr-o dietă echilibrată este pasul esențial în tratamentul Triadei, inclusiv pentru reapariția menstruațiilor regulate și, în timp, a reducerii deficiențelor de densitate minerală osoasă. Colaborarea cu un medic în nutriție sportivă și cu un psiholog sportiv fac mai ușoară ajustarea comportamentelor alimentare și a propriei imagini corporale, astfel încât sportiva să nu-și mai pună în pericol sănătatea, dar și să performeze.
Cum se poate preveni sindromul Triada atletelor
- Programe educaționale despre alimentație sănătoasă, energie, riscurile dietelor restrictive.
- Reducerea presiun
ii puse pe greutatea și forma corporală, cu accent pe nutriție și sănătate ca mod de obținere a performanțelor sportive. - Stabilirea unor obiective realiste și care să pună pe primul loc sănătatea când vine vorba de greutate și compoziție corporală.
- Evitarea comentariilor critice despre aspectul corporal și greutatea sportivei.
- Utilizarea unor surse de informare de încredere.
- Încurajarea și susținerea unui tratament adecvat, aplicat la timp.
Surse: trainingpeaks.com, ncbi.nlm.nih.gov, bjsm.bmj.com, acog.org, youtube.com
