Obezitatea este un fenomen în creștere, iar asta nu mai e o surpriză pentru nimeni. Copii și adulți deopotrivă se confruntă cu un număr îngrijorător de kilograme în plus, care se resfrânge din păcate asupra sănătății, pe lângă încredere și viață socială.
Organizația Mondială a Sănătății definește obezitatea ca fiind o acumulare excesivă sau anormală de grăsime care prezintă un risc pentru sănătate. La un indice de masă corporală (IMC) peste 25, o persoană este considerată supraponderală, iar la peste 30 este obeză.
Ratele de supraponderalitate și obezitate continuă să crească la adulți și copii. Din 1975 până în 2016, prevalența copiilor și adolescenților supraponderali sau obezi cu vârste cuprinse între 5 și 19 ani a crescut de patru ori, de la 4% la 18% la nivel global.
Un IMC crescut reprezintă un factor de risc major pentru:
- Boli cardiovasculare (în principal boli de inimă și accident vascular cerebral), printre cauzele principale de deces la nivel mondial;
- Diabet;
- Tulburări musculo-scheletale (în special osteoartrită, o boală degenerativă a articulațiilor);
- Unele tipuri de cancer (inclusiv de endometru, de sân, ovarian, de prostată, de ficat, de vezică biliară, de rinichi și de colon).
Riscul pentru aceste boli crește odată cu creșterea IMC.
Despre obezitate circulă numeroase prejudecăți, care nu țin cont de întregul sistem de cauze ale acestei afecțiuni. Iată câteva dintre ele:
Persoanele obeze nu au voință să slăbească
Este ceva obișnuit ca oamenii să creadă că slăbitul ține exclusiv de voință, tradusă prin urmarea strictă a unei diete și a unui program de exerciții fizice. Totuși, nu există o rețetă ideală care să funcționeze pentru toată lumea, chiar dacă dieta este respectată în totalitate. Cu același program de slăbit, diferite persoane vor obține rezultate diferite. În plus, dintr-un punct încolo, oricât de mult ar respecta dieta, este posibil să se confrunte cu dificultăți la a pierde în continuare kilogramele, din cauza adaptărilor organismului.
O dietă nepotrivită și inactivitatea fizică joacă un rol important în obezitate, însă există și alți factori de luat în calcul, cum ar fi: stresul, lipsa odihnei de calitate, dezechilibrele hormonale, diferite boli (hipotiroidism, sindromul ovarelor polichistice, depresie), medicamente etc. De exemplu, rezistența la leptină, un hormon cu rol de reglare a apetitului, poate da peste cap echilibrul foame-sațietate, contribuind la mâncatul în exces.
Nu înseamnă că ar trebui să renunți să slăbești, ci doar să înțelegi că pentru unele persoane acest proces este mai ușor, iar pentru altele, mai dificil. Oricum, slăbitul nu ține (doar) de voință, ci de crearea unor noi obiceiuri mai sănătoase, pas cu pas, care să fie rezonabile pe termen lung.
Dacă în familia ta sunt persoane obeze, la fel vei fi și tu
Genetica are o contribuție la riscul de obezitate, dar ea nu este o „sentință definitivă” pentru persoanele ale căror rude au această problemă.
Un studiu realizat cu date despre 218.000 de adulți a descoperit că una dintre variantele genice FTO, considerată „gena obezității”, a crescut șansele de obezitate de 1,23 ori. Totuși, această influență a fost cu 27% mai mică la adulții care erau activi fizic, în ciuda moștenirii genetice. Alte cercetări au confirmat această descoperire, susținând că impactul genelor în obezitate poate fi contracarat prin intervenții la nivel de stil de viață. Genele pot face mai dificil procesul de slăbire, dar nu imposibil.
Persoanele obeze sunt leneșe
O persoană obeză este imaginată adesea ca stând pe canapea și mâncând fast food. Dincolo de acest stereotip, realitatea este însă mai nuanțată.
În multe cazuri de obezitate, un consum mai scăzut de calorii din alimentație combinat cu mai multă activitate fizică vor contribui într-adevăr la scăderea în greutate. Totuși, în unele situații, mâncatul în exces ar putea fi mai degrabă un simptom decât o cauză. Obezitatea este, în aceste cazuri, o consecință a altor probleme de sănătate care trebuie adresate, înainte sau concomitent cu programul nutrițional de slăbit.
Există o legătură strânsă, bidirecțională, între obezitate și depresie, după cum au indicat diferite studii.
Un nivel crescut de stres influențează negativ calitatea somnului și este un factor care mărește riscul de obezitate. Lipsa de somn crește, la rândul ei, nivelul de stres. Existența stigmei cu privire la persoanele obeze și o stimă de sine scăzută reprezintă alte surse de stres, creând astfel un cerc vicios.
Un studiu din 2011 a analizat activitatea fizică a 2832 de adulți cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani, timp de 4 zile. Diferențele dintre numărul de pași al celor cu greutate normală și al celor supraponderali și obezi nu a fost însă semnificativă, în special la femei. Astfel, femeile cu o greutate sănătoasă au făcut, în medie, 8.819 de pași zilnici, cele supraponderale, 8.506, iar cele obeze, 7.546 de pași.
Nu înseamnă că activitatea fizică nu este esențială pentru sănătate, ci că mecanismul arderilor de calorii prin mișcare este mult mai complex.
Slăbitul îți va rezolva toate problemele de sănătate
Potrivit recomandărilor, chiar și mică scădere în greutate, de 5-10%, poate avea beneficii pentru sănătate, cum ar îmbunătățirea tensiunii arteriale, a colesterolului și a glicemiei. De asemenea, slăbirea în cazul persoanelor obeze poate reduce cauzele de mortalitate la toate nivelurile.
Slăbitul implică însă numeroase sisteme din corp responsabile cu gestionarea energiei, care ar putea fi date peste cap de pierderea de kilograme, mai ales dacă aceasta are loc brusc. Slăbirea prea rapidă crește riscul de pierdere a masei musculare și poate determina încetinirea metabolismului.
Stabilirea unor obiective de slăbit nerealiste (un anumit număr de kilograme sau o anumită măsură la haine) și neatingerea lor poate afecta sănătatea mentală și emoțională a persoanei respective, precum și stima de sine.
Pentru a preveni și a diminua posibilele efecte adverse, este bine ca slăbitul să aibă loc sub îndrumarea unor specialiști, respectiv nutriționist, psihoterapeut și antrenor personal. Medicul nutriționist și antrenorul îți vor crea un program de slăbire echilibrat, adaptat nevoilor proprii. Psihoterapeutul îți va oferi suport valoros în timpul demersului de slăbit, inclusiv dacă te confrunți cu tulburări alimentare.
Concluzia
Obezitatea nu se reduce la mâncat în exces sau lene, ci este un fenomen cu surse și consecințe multiple.
Succesul în slăbire, mai ales când vorbim de obezitate, se traduce nu doar prin pierderea unui număr de kilograme, ci printr-o calitate mai ridicată a vieții, o stimă de sine mai bună, un nivel mai mare de energie, îmbunătățirea sănătății per ansamblu și prevenirea unei creșteri în greutate pe viitor.
Gestionarea obezității ar trebui să se concentreze pe deprinderea unor obiceiuri sănătoase, atât la nivel alimentar, cât și fizic, nu doar pe scăderea numărului de kilograme. A măsura reușita intervenției pentru contracararea obezității strict prin numărul de pe cântar nu este o opțiune favorabilă.
Surse: medicalnewstoday.com, healthline.com, ncbi.nlm.nih.gov 1, ncbi.nlm.nih.gov 2
