Pentru multe persoane, merișoarele sunt sinonime cu tratament pentru infecții ale tractului urinar. Au ele însă cu adevărat vreun efect sau este vorba doar de un mit?
Merișoarele cresc în diferite zone ale lumii, iar printre cele mai cunoscute varietăți se numără Vaccinium macrocarpon și Vaccinium oxycoccus. Din cauza gustului acru, fructele sunt rareori consumate crude; cel mai des, se găsesc în comerț confiate/ uscate, sub formă de pudră, extracte, ceaiuri, în suplimente alimentare sau sucuri. Acestea din urmă sunt de obicei îndulcite și/ sau amestecate cu alte sucuri de fructe, pentru a obține un gust mai bun.
Beneficii merișoare
Merișoarele sunt o sursă excelentă de micronutrienți, în special vitaminele C, E și K, precum și mangan sau cupru. De asemenea, sunt bogate în antioxidanți, cum ar fi polifenoli (flavonoide, acizi fenolici, antociani, taninuri), acid ascorbic și compuși triterpenici. Compușii antioxidanți pot preveni sau reduce deteriorarea oxidativă a structurii celulare, responsabilă de apariția cancerului, a bolilor de inimă și a altor boli degenerative.
Revenind la merișoare și infecții urinare, există o mulțime de studii care au analizat un posibil efect al acestor fructe, sub diferite forme, asupra infecțiilor de tract urinar.
Infecțiile de tract urinar sunt printre cele mai frecvente infecții bacteriene, în special în rândul femeilor, fiind cel mai adesea cauzate de bacteria intestinală Escherichia coli (E.coli), care se atașează de suprafața interioară a vezicii urinare și a tractului urinar.
În general, studiile au arătat că produsele pe bază de merișoare scad riscul de infecții urinare la persoanele care prezintă un risc crescut sau la cele care se confruntă recurent cu astfel de probleme, adulți, dar și copii. Se pare că efectul pozitiv se datorează în special proantocianidinelor din compoziție, substanțe recunoscute pentru beneficiile lor asupra sănătății. Acestea, alături de alte substanțe fitochimice și flavanoli, împiedică bacteriile E.coli să se atașeze de mucoasa vezicii urinare și a tractului urinar și să provoace infecții.
Alte studii au avut rezultate fie limitate, fie neconcludente pentru utilizarea merișoarelor la prevenirea infecțiilor urinare pentru femeile însărcinate, vârstnici sau persoane cu probleme ale vezicii urinare.
Este important de menționat că nu toate produsele pe bază de merișoare vor avea același efect asupra infecțiilor urinare, deoarece cantitatea de proantocianidine și alte substanțe benefice diferă. În timpul procesării, multe dintre acestea se vor pierde. Unele studii au concluzionat că doar capsulele cu extract de merișoare pot preveni infecțiile urinare, fiind puțin probabil ca sucul să aibă aceleași efecte.
Nu au existat efecte adverse grave în urma consumului de merișoare, cel mai adesea fiind vorba doar despre ușoare probleme de stomac.
Dacă bănuiești că ai o infecție urinară, adresează-te medicului. Așa cum sugerează și cercetările, merișoarele pot fi de ajutor pentru a preveni apariția, dar ele nu tratează infecțiile urinare propriu-zise. Pentru tratament se folosesc de obicei antibioticele.
Dacă despre efectul merișoarelor asupra infecțiilor urinare sunt studii numeroase, nu același lucru se poate spune despre beneficiile lor în cazul altor afecțiuni. Totuși, unele cercetări au indicat efecte pozitive în combaterea artritei reumatoide la femei și în inhibarea dezvoltării cariilor dentare și a bolilor parodontale. Datorită cantității mari de polifenoli, merișoarele au și un efect antiviral ridicat.
Însă dincolo de efectele asupra sănătății tractului urinar, merișoarele sunt o sursă bună de energie și nutrienți, putând fi consumate în diferite combinații gustoase: în mixurile de nuci și fructe uscate, în smoothie-uri, checuri, brioșe și alte deserturi, cu iaurt sau alături de fulgi de cereale, la micul dejun. Atenție la conținutul de zahăr din merișoarele confiate și din sucuri!
Concluzia
În forme concentrate, merișoarele sunt destul de eficiente în prevenția infecțiilor de tract urinar, mai ales la femeile cu infecții recurente. Totuși, ele nu tratează infecția propriu-zisă, în special dacă este vorba de una mai serioasă; în acest caz este nevoie să te adresezi medicului, care îți va prescrie un tratament corespunzător.
Surse: ncbi.nlm.nih.gov, nccih.nih.gov, healthline.com, medicalnewstoday.com
